Primele mărturii ale lui Mario Iorgulescu: a vrut să își pună capăt zilelor după accidentul din 2019
La șase ani de la tragicul accident rutier care a schimbat pentru totdeauna viețile implicate, Mario Iorgulescu a făcut primele declarații publice despre suferința prin care a trecut. Accidentul din 2019, în urma căruia a murit Dani Vicol, a lăsat răni adânci nu doar în sufletul familiei îndoliate, ci și în viața lui Mario, fiul președintelui Federației Române de Fotbal. În cadrul emisiunii „Dan Capatos Show” de la CANCAN.RO, Mario a vorbit cu sinceritate și emoție despre încercarea sa de a se sinucide și despre lupta cu depresia care a urmat.
Mario Iorgulescu și lupta cu depresia după accidentul din 2019
Într-un moment de sinceritate dureroasă, Mario a dezvăluit că, în perioada internării la clinică, a încercat să își pună capăt zilelor. „Am încercat să mă sinucid. Am și un video în care am încercat să mă sinucid, le-am dat un mesaj de adio părinților. Și am luat un pumn de psihoactive, ca să mă sinucid. Nu mi-a ieșit. Am ajuns la doctor, la spital. A venit salvarea să mă ia. Mi-au băgat un tub pe gât, carbon și nu știu ce. Eram distrus”, a povestit Mario cu vocea tremurândă.
Această mărturie scoate în evidență gravitatea stării sale psihice în acele momente, dar și intervenția promptă a medicilor care i-au salvat viața. Mario a descris și un episod în care a căzut în casă, lovindu-se la cap de WC, ceea ce putea avea consecințe fatale.
Condițiile din clinica de recuperare și experiențele traumatizante
Mario a vorbit și despre condițiile din clinica unde a fost internat, subliniind lipsa unei paze adecvate și dificultățile cu care se confruntă pacienții. „Nu aveam pază, aveam doar doctor. Sunt doctori, te sedează majoritatea timpului. Îți dau pastile, ca să stai liniștit, să nu faci nicio criză, să nu provoci niciun incident nefericit pentru nimeni. Dar tot se întâmplă”, a explicat el.
De asemenea, a relatat un incident în care o pacientă în scaun cu rotile, deși foarte inteligentă, a fost agresată de o altă pacientă în somn, iar Mario a intervenit pentru a le despărți. Aceste experiențe au marcat profund perioada de recuperare și au evidențiat dificultățile cu care se confruntă persoanele cu probleme psihice severe.
Progresul și speranța în vindecare după ani de suferință
Deși drumul spre recuperare a fost lung și dificil, Mario a menționat că în ultimul an au apărut mici semne de ameliorare. „Doar anul ăsta au fost mici, foarte mici, ameliorări, dar foarte mici. Pentru că mi-a luat mama niște căști pe care le folosesc, cu ultrasunete și le folosesc de trei ori pe săptămână. Eu iau niște antidepresive, nu mai iau antipsihotice din alea puternice”, a spus el.
Schimbarea tratamentului a contribuit la stabilizarea stării sale, reducând efectele adverse și fluctuațiile emoționale. Mario a dezvăluit că a trecut printr-o perioadă în care plângea zilnic ore întregi, timp de trei luni, până când medicamentele au început să îi ofere o oarecare liniște.
El a subliniat că lumea are impresia că nu a fost afectat de incident sau că nu are sentimente, însă realitatea este cu totul alta. „Eu am avut o perioadă de trei luni de zile în care am plâns zilnic, ore întregi, ore întregi, zilnic plângeam, trei luni de zile, până au început să-mi dau medicamente, să mă opresc. Că nu puteam să mă abțin, din cauza răului pe care mi l-am provocat eu, mie și, normal, familiei respective”, a mărturisit Mario.
Impactul emoțional al accidentului și drumul spre acceptare
Accidentul din 2019 a avut un impact devastator asupra vieții lui Mario, nu doar din punct de vedere fizic, ci mai ales psihic și emoțional. Sentimentele de vinovăție, durerea pierderii și lupta cu depresia au fost obstacole majore în procesul său de vindecare.
În interviu, Mario a arătat o deschidere rară, vorbind despre momentele întunecate și despre cum a reușit să găsească, treptat, o rază de speranță. Sprijinul familiei și tratamentul adecvat au fost esențiale pentru a-l ajuta să meargă mai departe.
Concluzie
Primele mărturii ale lui Mario Iorgulescu după accidentul din 2019 dezvăluie o luptă cruntă cu depresia și încercarea de a-și pune capăt zilelor, dar și o dorință profundă de vindecare și speranță. Povestea sa este un apel la înțelegere și empatie față de cei care trec prin momente dificile și un exemplu despre importanța sprijinului medical și familial în astfel de situații. Dacă tu sau cineva apropiat trece printr-o perioadă dificilă, nu ezita să ceri ajutor specializat – viața merită trăită!
